■ Ce a făcut Elena Udrea ca să-i curgă în conturi miliardele de lei de la R.A.A.P.P.S.? Ce merite deosebite are această femeie, fericit măritată cu un om de afaceri, în afară de faptul că e blondă, şi-a păstrat bustul voluptuos şi este pe placul preşedintelui? Ei bine, doamna Udrea are o calitate „importantă“: este avocat. În virtutea acestei calităţi, a obţinut onorarii la care un avocat debutant ar saliva în vis şi nu ar da o atare fantezie de noapte nici pe-un vis erotic cu Pamela Anderson. Calitatea ei a fost cea care i-a asigurat bani grei din veniturile unei regii de stat care a plătit-o copios pentru a o reprezenta în litigiile juridice. De ce Udrea? E un semn de întrebare. Geme ţara asta de sute de avocaţi scoşi pe bandă rulantă din facultăţi, an de an. Nu poate fi asta calitatea: sunt case puternice de avocaţi care s-ar bate la sânge pentru un onorariu de sute de milioane de lei/proces. Este bună? O, da, dar nu în sensul profesional vorbind, ci bună în draci doar ca să încânte camera de luat vederi. De altfel, profesional vorbind, cel puţin în litigiile în care a reprezentat clientul R.A.A.P.P.S. nu a înregistrat nici o victorie zdrobitoare. Aşa cum a demonstrat o verificare făcută de Departamentul de Control al Guvernului, blonda preşedintelui a pierdut o parte dintre litigii, restul fiind preluate de alte case de avocatură. Totuşi, miliardele de lei le-a încasat. La asta mai adăugăm şi faptul că, în timpul cât apela la serviciile coanei avocat, regia avea nu mai puţin de 21 de jurişti care se băteau de muscă, plimbând hârtii, soluţionând contestaţii de doi lei şi aşteptând ziua de salariu. Aparent, doamna Udrea avea însă o calitate care le surclasa pe toate celelalte: devenise consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Mai pe scurt: devenise „cineva“. Şi când tu, director de regie, ai posibilitatea să întreţii relaţii de prietenie cu „cineva“, investind miliarde de lei din banii instituţiei, că doar nu dădeai din buzunar, de ce nu ai face-o? Este, practic, o investiţie! În momentul în care aveau de rezolvat vreo problemă, apelau la Udrea. Şi în virtutea faptului că era „cineva“, simpla ei prezenţă rezolva chestiunea. Se cheamă trafic de influenţă. De aceea ţipă acum opinia publică: doamna Udrea să dea şpaga înapoi! Doamna Udrea este avocat şi nu va da nici un leu înapoi, pentru că a avut contract pe banii respectivi. Ce dacă nu a făcut mai nimic ca să-i merite? Au fost contracte legale. Membrii comisiei guvernamentale au mai descoperit un aspect interesant pe lângă faptul că banii au fost daţi degeaba: onorariul a fost fixat după bunul chef al directorului, sau poate al avocatei. Nu a fost stabilit procentual, pe baza despăgubirilor pe care le aveau de luat. Nu a fost fixat în funcţie de prestaţiile sale, de orele petrecute la bară sau de complexitatea procesului. Scurt pe doi, nici unul nu a fost sub valoarea de câteva zeci de milioane. Şi după ce şi-a încasat banii, frumoasa doamnă, a pasat cauza mai departe. Să mai mănânce şi colegii ei nişte bani de la stat. Să nu fie egoistă. Posibil ca litigiile cu pricina să fi fost nişte nimicuri, rezolvabile din două-trei înfăţişări. Dar interesul avocaţilor este de a lungi cât mai mult agonia ca să-şi merite „ostenit“ cât mai mulţi bani. Fiind vorba de o instituţie a statului, fiecare leuţ cheltuit ar trebui dat cu mâna tremurândă, cu licitaţie, cu verificări şi paraverificări, cu justificare la sânge. Nu pe ochii frumoşi ai favoritei Udrea!
Antonia MAER
Completat sub: Editorial
